Sufletul tau e comoara,iubirea e combustibilul...

 Scrisoare catre cele mai frumoase suflete,scrisoare catre parintii mei.

Ai privit-o in ochi si i-ai simtit vibratia sufletului,tacerea nemarginita si iubirea pe care tu,omul ei,n-ai stiut sa o apreciezi.

  Iubirea creste pe zi ce trece,dorul creste,dorinta creste!Iubirea hraneste suflete,iubirea hraneste plante..doar iubeste!Sunt convinsa ca poate iti este teama sa iti daruiesti sufletul pe tava a mia oara,sa iti fie calcat in picioare,sa pierzi nopti intregi plangand si jurandu-ti ca nu vei mai iubi niciodata cu toata fiinta ta..Dar omule,iubirea este totul,iubirea te inalta si iubirea te doboara!

  Da-i atentia necesara,da-i energia necesara sa poata functiona precum doresti,esti ceea ce gandesti,iar daca iti vei plange de mila la nesfarsit,vei avea parte exact de ceea ce fugi.Doar stii si tu,de ceea ce iti e frica,de aia nu scapi!Asa ca,mobilizeaza-te!Tine doar de tine!Iubirea ta trebuie daruita celor ce merita asta,daca "sufletul tau pereche" vrea sa plece,lasa-l sa plece,asta isi doreste!Nu uita!Inveti si mergi mai departe,este calatoria de care ti-am vorbim anterior,in alt articol.Nu te abate niciodata de la drum!Cine vrea sa iti fie alaturi,iti va fi,cine nu,nu!Tu bucura-te de experienta,si mergi pe calea ta pana la sfarsit!Ai invatat lucruri noi,ai trait experinte unice,multumeste Universului pentru asta si considera-ti viata o minune,pentru ca intr-adevar este o MINUNE!

  Azi e luni,septembrie,afara ploua,iar tu poate aveai nevoie de un sprijin.Eu iti scriu din suflet,iar mesajul doar tu alegi cum sa-l percepi!Sa ai o zi frumoasa si sa crezi in tine,indiferent de vreme,indiferent de stare,indiferent de orice s-ar intampla!

Iubirea creste,doar da-i aripi pentru tine!

  E toamna si e dimineata iar,privesc nedumerita pe geam si ma gandesc la miliardele de suflete existente in aceasta lume..Ce minunatie,ce miracol!Cate lucruri extraordinare se intampla datorita existentei noastre,datorita perfectiunii care ne inzestreaza!Avem la indemana tot ceea ce ne trebuie pentru a deveni cea mai buna varianta a noastra,pentru a ne remarca in aceasta multime..avem totul si inca putin!Omule,esti suflet,trup,vointa,putere!Esti tot ceea ce esti,esti tu,unic in aceasta viata!Universul asteapta sa te afirmi,sa faci ceva cu viata ta,ci sa nu dormi pe tine in zilele cu soare,si in zilele de toamna,cum e aceasta..iti trebuie doar zvacnire,curaj..uimeste-te pe tine si pe cei din jur cu ambitia ta!

  Si omule,sa nu-ti uiti sufletul,care este cel mai important,sa nu-ti uiti alinarea,dar nici durerea...fa ceea ce simti si atunci vei fi mandru de tine!Alege oameni frumosi care sa-ti fie alaturi,oameni de la care sa inveti,astfel,pasul pe care il veti parcurge impreuna sa fie un pas spre succes,un pas maret intr-o lume aparent mica.

  Odata cu venirea toamnei se instaleaza melancolia,nostalgia..in aceasta dimineata de toamna si eu sunt nostalgica,caci a mai trecut o vara,o speranta,dar cu toate acestea,cred in vise,cred in mine,in fericirea de azi,si mai ales,cred in viitorul meu!

Ochii mari,privirea mea,

sunt glasul meu tacut.

Privesc adanc in jurul meu,

dar tu nu vezi nimic.

Tacerea mea vorbeste mult

Prin ochii mei caprui,

si lacrimile glasului,plang neincetat de mult.

E toamna...

Durerea ce loveste iar in sufletul meu trist,

O vezi daca privesti adand,

Asa cum mi-ai promis.

   Pornind de la o simpla,dar totusi complicata calatorie,viata,indraznesc sa-mi creez propriul drum.Drumul meu,la fel ca al altor milioane de suflete,este unul periculos,plin de obstacole,dar pe care,daca stii sa-l parcurgi cu grija,iti daruieste bucuria vietii,bucuria succesului.

   Calatoria,ca sa intelegi,este viata ta,de la inceput pana la sfarsit,cu bune si cu rele.Nu stii cine se va alatura pe calea ta,cat veti parcurge impreuna,si cand va alege sa se retraga,pentru a-ti continua tu drumul.

  Aminteste-ti de fiecare data ca misiunea ta este aceea de a construi ceva maret cu fiecare pas,sa muncesti din greu pentru ceea ce-ti doresti si sa nu te abati niciodata de la drum.

  Eu imi creez propriul context,in care ma simt motivata.Stiu ca la un moment dat,calatoria se sfarseste,ca timpul este limitat,iar visul este maret.Peisajul se poate schimba adesea,uneori acesta ne incanta,alteori ne obliga la suspine grele,dar de fiecare data gasim resurse suficiente sa mergem mai departe,sa oprim in alte si in alte halte pana la gara finala.

  Calatoria vietii are un final,dar pana atunci,fii atent,stai cu ochii pe fereastra pentru a nu pierde firul povestii,firul propriului tau drum.Viata merita traita,si sa nu uiti:finalul poate fi o incununare!